Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PANA CE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 237 pentru PANA CE.

Veronica Micle - Pasăre cu pene albastre

... Pasăre cu pene albastre Pasăre cu pene albastre de Veronica Micle Pasăre cu pene albastre, Martoră iubirii noastre, De-i sfârși cântarea ta, N'asculta ce-mi spune mie, Dragul meu, căci cine știe Dacă mâni nu m'a uita. Râule cu apă lină Și curat ca o lumină ...

 

Vasile Alecsandri - Peneș Curcanul

... Alecsandri Plecat-am nouă din Vaslui,   Și cu sergentul, zece, Și nu-i era, zău, nimănui   În pept inima rece. Voioși ca șoimul cel ușor   Ce zboară de pe munte, Aveam chiar pene la picior,   Ș-aveam și pene-n frunte. Toți dorobanți, toți căciulari,   Români de viță veche, Purtând opinci ... am răzbit   Prin Dunărea umflată, Și nu departe-am tăbărât   De Plevna blestemată. În fața noastră se-nalța   A Griviței redută, Balaur crunt ce-amenința   Cu gheara-i nevăzută. Dar și noi încă o pândeam   Cum se pândește-o fiară Și tot chiteamși ne gândeam   Cum să ne cadă ... De leșuri musulmane. Sărmanii! bine s-au luptat   Cu lifta cea păgână Și chiar murind ei n-au lăsat   Să cad-arma din mână. Dar ce folos! ceata scădea!   Ș-acum rămăsese Cinci numai, cinci flăcăi din ea,   Și cu sergentul, șese! ... Veni și ziua de asalt,   Cea zi de sânge ...

 

Ioan Slavici - Florița din codru

... nime n-a putut s-o inteleaga... Intr-o buna dimineata, crasmarul s-a dus dupa lemne la padure... și... iaca ce sa vezi: pe o poiana limpede si plina de flori a aflat o fetita ce se juca cu niste pui de caprioara. Cum, cand si de unde sa fi ajuns copilita asta prin codru, aceea minte pamanteasca nu poate s ... de o mie de ori e mai frumoasa Florita, pentru ca ea are fata ca marul, ochi ca si caprioara și trup ca si crinisorii. Ce vorbe a zis ce vorbe n-a zis crașmarita catre Florita, aceea nici n-o mai spun: știe acuma fiecare cum ca, zau! muierile n-aleg la ... nu faceau colb și pulbere, ci numai așa...din stralucitul aurului celui mult samteai cum ca acuși va sa fie aici... Cand crasmarita și oamenii ce stateau de vorba inaintea casei vazura cum ca de aici inainte nu e gluma si ras si chiar va sa fie ceva, ei cu totii ... sculara in picioare și facura adica cum fac oamenii de treaba cand are sa fie lucru cu cinste si mare... Poti ști acum,

 

Emil Gârleanu - În fel de fel de fețe

... săptămână întreagă am rugat-o până să-și ție cuvântul, să-mi spuie cum au căpătat păsările penele lor așa de minunate la vedere. Ascultați ce-am vorbit cu gaița: Eu : Pasăre dragă, îți făgăduiesc că de acum înainte n-o să mai spun altora nimic din ceea ce-mi împărtășești. Gaița : Lasă că te cunosc. Așa mi-ai vorbit și rândul trecut, și mi-ai pus ciocănitoarea pe cap, de-mi amărăște zilele ... aveau penele de două feluri; albe și negre, ca ziua și noaptea. Decât Dumnezeu se cam săturase să le vadă pe toate la fel. Și ce și-a zis: „Bine, dacă la trup îs deosebite, de ce n-ar fi și la pene?â€� Atunci s-a uitat în sus, în jos, și-a hotărât îndată unui păun ... de iertare, și fiindcă îndurarea lui Dumnezeu nu cunoaște margini, i se făcu milă Ziditorului de păsărică. Însă nu-și mai putea lua cuvântul înapoi. Ce să facă? Tocmai îi lovi auzul glasul păunului. Și ce se gândi Dumnezeu? Să treacă glasul păunului privighetorii: pentru pedeapsa mare care i-o dăduse se cuvenea, în schimb, și-un dar mare. Ba scăpa ...

 

Emil Gârleanu - Luptătorii

... amândoi cocoși frumoși. Unul, negru — cu toate lucirile pe care negrul le poate da în mângâierea luminii. Gulerul și penele subțiri, moi ca mătasea, ce-i atârnau de pe spate spre pinteni, băteau în verde ca fierea. Aripile, negru-aspru, ca mangalul. Pieptul luciu, cu ape tăioase, uneori sure, ca ... și albe, zbârlite, smulse, răsfirate, se amestecaseră-n lupta abrașă, că trupurile lor se contopiseră, alcătuind parcă o floare ciudată, o floare chinuită de furtuna ce-i împrăștia petalele-n vânt. Dar puterile li se sleiră. Nici unul nu biruise. Se mai încordară o dată și se descleștară doborâți, însângerați, răsuflând ... cu greu. Din creasta celui alb se prelingeau picături de sânge. Pe pieptul celui negru se așternuse o dungă roșie, de care se lipise o pană albă din haina potrivnicului. Și cum stăteau așa, găinile se apropiară, mulțumite și mândre parcă fiecare de stăpânul lor; îi înconjurară. Iar luptătorii, după ce ...

 

Constantin Negruzzi - Călătoria arabului patriarh Macarie de la Allep la Moscva

... al nostru stăpân patriarh că se găti a se vede cu el, și pe la amiază veni silihdarul într-o trăsură fără roate, ce se cheamă în limba lor sanie. Era ger și căzuse mult omăt; nu îmbla cu căruțe sau care, ce cu sănii, pentru că pe așa vreme acest fel de trăsuri sunt mult mai grabnice și mai sigure, înaintați de străjeri am ajuns la curte ... alegerea bucatelor și a vinațelor și eticheta prânzului curței Moldaviei. După prânz, patriarhul fu dus iarăși cu sania la monastirea unde găzduia. Iată ce spune Pavel de domnul Vasilie: „Înaltele însușiri a beiului, mintea și cunoștințile sale, superioritatea sănătoasei lui judecăți, adâncele lui științi de înțălepciunea ... cetesc serbește, în care limbă sunt scrise cărțile lor. Dar limba valahilor și a moldavilor este romană (lingua romana) și ei nu înțeleg ce cetesc serbește. Pentru aceasta, el făcu lângă monastire o zidire de peatră pentru școală, pe lângă care a și tipărit cărți în limba ... moscalii) vorbesc tot o limbă care se schimbă numai pe alocuri, dar cărțile și scrierile lor sunt tot un fel piste tot locul.â€� După ...

 

Ioan Slavici - Ileana cea șireată

... crepetul zorilor de-a patra zi el pierdu răbdarea, își întări inima și bătu la fereastra celei mai mari dintre fetele de imparat. - Ce e? cine e? și ce vrea? întrebă fata trezită din somnul cel mai dulce. - Eu sunt surioară! grăi feciorul de împărat voinic împărătesc, ce stau de trei zile cu dragoste la tine la fereastră. Fata cea de împărat nici nu se apropie de fereastra, ci grăi cu glas înțelept ... isi umplu vasele de bucate, varsa apoi pe jos toate bucatele cele scumpe ce stau la foc si dupa aceea se feri din cale. Dupa ce feciorii de imparat intelesera si despre asta batjocura, ei se suparara inca mai tare decat ce-au fost pana acuma, trimisera din nou vorba la cele doua surori si se pregatira din nou de razbunare. Abia primi sora cea mijlocie cuvantul ... sufletului in pivnita si grai catre pivnicerul cel mare: - Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi cum te striga imparateasa? Fugi si vezi cum, ce si pentru ce pricina! Pivnicerul isi lua picioarele pe umeri si se departa ca la porunca imparatesei adica. Ileana isi umplu vasele cu vin, varsa ...

 

Dimitrie Anghel - Zi de sărbătoare

... roz, temeinic își ținu infima coadă întoarsă în semn de întrebare și, apoi, fie prin voință, fie dintr-o imperioasă necesitate, oprit în fața cepului ce era singurul punct reliefat din atîtea rotunzimi, începu să se scarpine. Cu voluptate, găsindu-și poate o alinare multiplilor paraziți ce trăiau pe socoteala lui, își urmă mișcarea, recidivă cu disperare, urmă cu paroxism, și iată că cepul, oricît era de lemn, pînă la sfîrșit nu ... de behăituri anormale, de trîmbițări ieșite din gamă, de cotcodăciri neobișnuite, de furioase nechezaturi se înfrățiră ridicîndu-se în tămbălău. Veleități neașteptate se treziră. Aripi ce nu se ridicaseră niciodată de la pămînt năzuiră spre cer, mîndrii ce nu consimțise niciodată să se înjosească se vulgarizau, patricianul păun cu egreta lui de pietre scumpe pe creștet fraterniza cu domestica gintă laolaltă, cocoșul își ... să le suprime tuturor centrul de gravitate, astfel se cumpăneau cu toții, lunecînd pe pămîntul hlisos, dînd unii peste alții, căzînd și ridicîndu-se, pînă ce într-un tîrziu, ca subt varga unui vrăjitor, adormiră, care încotro pe unde i-a apucat somnul. Singur, așezat pe căpătîie, lîngă ușa ... butoiul urma să murmure gîlgîindu-și veselia, strecurîndu-și divinul elixir în nenumărate meandre și șuvițe, lunecînd printre surcelele și penele împrăștiate, nepăsător de veselia

 

Dimitrie Anghel - După reprezentarea lui Camo%C3%ABns

... cuvinte piesa lui Halm. Pe canavaua aceasta simplă, cuvintele vin să se înșire și să horboteze în imagini poema unei agonii. Alb de mulții ani ce-i poartă și gîrbov de viața vagabondă și aventuroasă ce-a dus-o, cu tremurătoare și pale mîni ce nu mai pot să ție povara penei ce-a scris atîtea versuri sublime, marele CamoĂ«ns își așteaptă sfîrșitul. Frigul premergător al morții, care nu cunoaște obstacol și se coboară din ... acoperite de o surdină, cu imagini în crep îndoliate, cu licăriri de torțe bătute de vînt și despletite de furtună ori cu sonorități de trîmbiți ce cheamă la revoltă și proorocitoare ecouri ce vin de dincolo de țermul vieții noastre pămîntene, poetul Luisiadelor își spune durerile vieții lui trecute și își zugrăvește apoteoza gloriei ce începe să mijească. Visurile lui prefăcute eternitate, părăsind trupul ce se va întoarce în țărînă, cîntă singure acuma și nu mai au nevoie de gura lui pămînteană ca să trezească ecourile. Alături de el, manuscrisul ... tînărul luceafăr ce

 

Mihai Eminescu - Satira II

... Mihai Eminescu - Satira II Satira II de Mihai Eminescu De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana ... un pitic Ce-o beșică e de spumă într-un secol de nimic. Încorda-voi a mea liră să cânt dragostea? Un lanț Ce se-mparte cu frăție între doi și trei amanți. Ce? să-ngâni pe coardă dulce, că de voie te-ai adaos La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos? Azi adeseori femeia, ca și lumea, e o școală, Unde-nveți numai durere, înjosire și spoială; La aceste academii ... Ramses trebuia să fi murit. Atunci lumea cea gândită pentru noi avea ființă, Și, din contra, cea aievea ne părea cu neputință. Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste; Iar în lumea cea comună a visa e un pericul, Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut ... ...

 

Mihai Eminescu - Scrisoarea II

... Mihai Eminescu - Scrisoarea II Scrisoarea II de Mihai Eminescu De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana ... un pitic Ce-o beșică e de spumă într-un secol de nimic. Încorda-voi a mea liră să cînt dragostea? Un lanț Ce se-mparte cu frăție între doi și trei amanți. Ce? să-ngîni pe coardă dulce, că de voie te-ai adaos La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos? Azi adeseori femeia, ca și lumea, e o școala, Unde-nveți numai durere, înjosire și spoială; La aceste academii ... Ramses trebuia să fi murit. Atunci lumea cea gîndită pentru noi avea ființă, Și, din contra, cea aievea ne părea cu neputință. Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste; Iar în lumea cea comună a visa e un pericul, Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut ... ...

 

   Următoarele >>>